Sfânta Doroteia de la Kaşin

Sfânta Doroteia s-a nǎscut în 1549. Nu ştim exact locul naşterii ei, nici numele de fatǎ, deşi se spune cǎ ar fi fost dintr-o familie de neam ales. A fost cǎsǎtoritǎ cu Teodor Ladikin, iar Dumnezeu i-a blagoslovit cu un fiu pe care l-au numit Mihail. Ei trǎiau  într-un ţinut aflat la nord de Moscova, unde este aşezat oraşul Kaşin. Era o aşezare înconjuratǎ de pǎduri, lacuri şi multe vieţuitoare sǎlbatice. În acest ţinut sǎlbatic, cǎlǎuzitor cǎtre o viaţǎ duhovniceascǎ, mulţi sfinţi au fost descoperiţi Bisericii.

Cândva pe la începutul anilor 1600, Kaşinul a fost invadat şi pustiit. Soţul Doroteiei a fost ucis în bǎtǎlia pentru apǎrarea oraşului. Se pare cǎ şi fiul ei a fost ucis, cǎci nu se mai pomeneşte de el în povestea vieţii ei. Era o vreme de crunte suferinţe pentru toţi locuitorii Rusiei. Şi în acest context de suferinţe personale şi naţionale, Sfânta Doroteia, fiind o femeie foarte credincioasǎ şi ajungând vǎduvǎ, s-a hotǎrât sǎ intre în viaţa monahalǎ, afierosindu-se cu totul lui Hristos în multe chipuri, precum se va vedea.

Deşi era încǎ o femeie bogatǎ şi avea şaizeci de ani, ea n-a ales sǎ meargǎ într-o mânǎstire bine rânduitǎ din Moscova spre a-şi duce viaţa monahalǎ, ci a ales sǎ meargǎ la Mânǎstirea Întâmpinǎrii Domnului, aflatǎ chiar în Kaşin, deşi aceasta, la fel ca şi oraşul fusese pustiitǎ în timpul nǎvǎlirii. Nu numai cǎ mânǎstirea era în ruinǎ, ci era şi pǎrǎsitǎ de toate maicile, ce se temuserǎ pentru viaţa lor. Mânǎstirea era vestitǎ pentru cǎ adǎpostea moaştele unei sfinte prinţese şi schimonahii, Sfânta Ana Fǎcǎtoarea de la Kaşin (prǎznuitǎ la 12 iunie şi 2 octombrie).

Icoana Maicii Domnului din Korsun

Sfânta Doroteia şi-a fǎcut singurǎ o chilie în mijlocul ruinelor. În cenuşa mânǎstirii a gǎsit o icoanǎ mare a Maicii Domnului din Korsun, pe care a ţinut-o în chilia ei şi care mai târziu a ajuns cunoscutǎ pentru multele minuni sǎvârşite.

În acest chip, Doroteia a început o viaţǎ de rugǎciune arzǎtoare. În acelaşi timp, cunoscând marile suferinţe ale oamenilor din Kaşin, a început şi o viaţǎ de slujire a celorlalţi. A încercat sǎ-i ajute pe oamenii din oraş cu orice putea. Dǎdea bani în dar celor nevoiaşi şi mângǎia cu cuvântul, fǎcând bine tuturor. Şi-a petrecut restul vieţii de dupǎ moartea soţului ajutând pe sǎraci şi rezidind mânǎstirea.

Deşi fusese obişnuitǎ sǎ ducǎ o viaţǎ îmbelşugatǎ, având întotdeauna nu doar mai mult decât suficient, ci şi multe bucate alese, acum dǎduse atât de mult, încât uneori nu avea nici pâinea cea de toate zilele. Însǎ tǎria ei duhovniceascǎ era aşa de mare, încât era în stare sǎ îndure nevoile cu multǎ mǎreţie sufleteascǎ. Se ruga mai ales pentru soţul ei, pentru oraşul în suferinţǎ şi pentru mânǎstire.

Treptat, maicile ce fuseserǎ la mânǎstire înainte de nǎvǎlire se reîntorceau. De asemenea, multe alte femei erau atrase cǎtre mânǎstire din pricina înaltei vieţuiri duhovniceşti a Doroteiei şi a faptelor ei de milostenie. Deşi toate maicile voiau ca Doroteia sǎ le fie stareţǎ, ea nu a primit, alegând sǎ rǎmânǎ o simplǎ cǎlugǎriţǎ, fiind astfel o pildǎ de smerenie maicilor.

În anul 1615 ea a luat marea schima, marele chip îngeresc, nevoindu-se şi mai mult. În sfârşit, în 1629, dupǎ douǎzeci de ani de mânǎstire, la vârsta de optzeci de ani, Sfânta Doroteia a adormit întru Domnul. În anii ce au urmat, multe minuni s-au sǎvârşit prin rugǎciunile ei.

Sursă: Blog -Taina Căsătoriei