Cuvinte către tineri (XV) - "Mi-a spus că mă iubeşte şi mă va lua de soţie"

Fotograf: Monica Drăgan

De Ioana Pomohaci

Toate uliţele erau pline de ruşi*, mă temeam de ei, mă temeam de păcat, umblam toată ziua cu ochii în pământ urmându-mi lucrul. Dar vorba ceea: Unde bagă dracul coada, e cam mult de lucru s-o scoţi. Au trecut zile, au trecut săptămâni, m-am deprins cu dânşii, vorbeam, îmi ajutau la lucru, ba chiar deprindeam a vorbi ruseşte şi le făceam o bucurie plăcută. Una mi-am fost pus în gând, de va pune unul cu gând rău mâna pe mine, să-l trăsnesc, să ştie că-s fecioară din Bucovina.

A trecut o lună, n-am cunoscut nici o bănuială asupra lor. Dar duhul necurat gemea în ei. Nu eram frumoasă, dar voinică şi cuminte, toţi se mirau de răspunsul meu înţelept. Dar în una din zile ce-i trăsneşte unuia prin cap şi fără să iau seama când, îmi trage un pup, mi s-a părut că s-a năruit cerul pe mine şi ca o leoaică rănită l-am înfruntat cu vorbe aspre. Dar unde? El vine la mine, îmi sărută mâna şi se roagă să-l iert.

Totodată cu lacrimi în ochi îmi spune că mă iubeşte. Era frumos, înalt cu ochii albaştri şi cu o statură modestă. M-am gândit întâiu ce să zic. Să-l mân la dracul nu puteam, căci dracul ne ţinea, pe mine cu stânga şi pe el cu dreapta. Ca un fior mi-au trecut prin minte mii de amintiri trecute, mi-am închipuit ca să nu-l supăr, l-am lăsat să creadă că şi eu îl iubesc. Frică de păcat nu aveam, că la orice cuvânt eram în stare să-l străpung. Cuvintele cele sfinte din gura preotului, răsunau ca un clopot de aur la urechile mele: ''Să nu vă ademenească păcatul!''. Aceasta a fost porunca preotului la sosirea străinilor în sat. Treceau zilele ca fugărite şi noi ne iubeam, dar numai cu privirea, martor ne era Dumnezeu. Ne-am fost amorezaţi prea mult, pe faţa noastră zăcea o linie, un semn de tristeţe şi durere. Mi-a spus că mă iubeşte şi m-a rugat ca să nu mă mărit, până nu va fi pace, că el, de va fi viu, va veni iarăşi în Bucovina şi mă va lua de soţie. S-a jurat înaintea lui Dumnezeu că mă iubeşte şi de nu-i voi fi soţie se va face sihastru.

Dar eu, ceea ce ştiam că în capul lui joacă năluciri şi pe inima lui zace iubirea celui de pe comoară, i-am zis hotărât într-o bună zi:

- Dorinţa ce o vrei în prezent e în zadar, mai iute m-aş prinde să mă străpungi cu un cuţit, decât să calc poruncile date de Dumnezeu. Tu vei pleca la oaste, căci eşti soldat, dar eu n-am de plecat nicăieri, ci numai la mormânt, dar dreaptă şi curată înaintea Celui ce e martor vorbelor mele. Dacă vei veni înapoi şi eu îţi voi fi sortită, pe capul nostru va străluci frumoasa cunună înaintea sfântului altar. Una îţi spun, că nu mă mărit, ci să fiu dăruită unei mănăstiri, căci de păcătuit sunt de-ajuns muieri pe lume.

Aceste cuvinte i-au muiat inima dragului meu, i-au alungat gândul cel diavolesc şi iubindu-mă şi mai mult, mi-a arătat un semn în ochii mei şi ai lui Dumnezeu că nu-mi voieşte mai mult nici un rău, să mă abată de la calea mea şi m-a rugat să-i păstrez iubirea cea sfântă.

Uitaţi-vă deci ce rol însemnat a jucat scena întâlnirii noastre. Dar dacă aş fi fost eu femeie ca toate femeile din lume, oare vorbele lui cele dulci ca mierea şi frumuseţea lui cea deşartă, nu m-ar fi tras pe mine la păcat, nu m-ar fi condus pe mine în focul etern? Luaţi deci pildă de la mine, feriţi-vă de ochii şi buzele cele atrăgătoare spre păcat, căci dacă odată te-a învins păcatul, eşti învinsă, iar dacă-l învingi, e învins pe veci. Amin.

*în timpul Primului Război Mondial

Sursă: Blog - Dragostea curată, fragment din cartea Din tragediile anonime ale războiului, de Ioana Pomohaci