Kathy Ireland – De ce susțin dreptul la viață al copiilor nenăscuți

marți, 27 noiembrie 2012

| | |

Kathleen Marie Ireland, Kathy Ireland aşa cum este ea cunoscută, s-a născut în 1963. În anii 80 și 90 ea, Cindy Crawford și Christie Brinkley au fost cele mai în vogă modele, iar odată cu succesul lor a apărut în lumea modei termenul de ”supermodel”. Spre deosebire de multe modele care sunt folosite în perioada tinereții de către industriile frumuseții, mediei și de divertisment, iar apoi sfârșesc în promiscuitate și mizerie, Kathy Ireland a avut un drum diferit. În timp, a declarat că regretă unele dintre aparițiile ca model, dar că, maturizându-se în credință, speră să facă din ce în ce mai mult ce este bine.

În 1993 a lansat o companie proprie, care valorează în prezent 2 miliarde de dolari. În 1988 s-a căsătorit cu doctorul Greg Olsen, specialist în medicina de urgență. După ce a născut primul copil (Erik, 1994), l-a pierdut pe cel de-al doilea, iar la a treia sarcină doctorii i-au spus că fetița are Sindromul Down. După nașterea ei (Lily, 1998), s-a dovedit că nu era așa. Oricum, pe toată perioada sarcinii, ceea ce i-a dat liniște a fost că a avut încredere în Dumnezeu. În 2003 s-a născut Chloe.

Prioritățile ei sunt credința și familia, și apoi afacerile. O mare parte din afaceri vizează soluții pentru familii și pentru mame ocupate, aceasta fiind și situația ei. Pe lângă familie și funcțiile de CEO și designer, ea a găsit timp pentru a susține numeroase conferințe pe teme de motivație a tinerilor, pentru familie, pentru-viață, de combatere a sărăciei. Este implicată în numeroase organizații de caritate, pentru-viață, de sprijin pentru persoanele cu nevoi speciale (în special cu Sindromul Down, sora ei având un copil cu SD), educațional-creștine, de sănătate (pentru copii și pentru persoanele bolnave de SIDA). A publicat 3 cărți motivaționale și trei cărți pentru copii.

Toate acesta au fost posibile și datorită abordării pragmatice și logice a problemelor vieții. Claritatea logică a discursului ei este evidentă în argumentația despre viața copiilor nenăscuți din fragmentul de mai jos. Acesta face parte dintr-o emisiune de pe canalul TV Fox News, a unui fost candidat la alegerile prezidențiale din SUA, Mike Huckabee, din 2009.

Calitatea de bun comunicator a Kathy-ei Ireland s-a remarcat chiar în acest an, 2012, când, după ce a fost criticată de către PETA pentru că a produs o serie de îmbrăcăminte de haine de blană și i s-a cerut să oprească producția, ea a răspuns că va face așa atunci când și PETA se va implica în activitățile de apărare a vieții copiilor nenăscuți. Aceasta pentru că PETA și alte organizații care apără drepturile animalelor sunt susținători ai avortului în mod necondiționat, ignorând faptul că vor dreptul la viață pentru animale, dar îl interzic copiilor.

Textul emisiunii:

Suntem din nou împreună, acum o avem invitată pe Kathleen Ireland, autoarea best-sellerului “Soluţii reale pentru mămicile şi tăticii ocupaţi”, pentru cei care vor să afle mai multe despre sfaturile unei mame de la Kathleen Ireland.

Discutam despre distribuirea de ziare, dar evident nu aceasta este cariera aleasă de dvs. Aţi ajuns un super-model încă din adolescenţă, ceea ce a fost un salt remarcabil, de la livrarea de ziare la 5 dimineaţa să ajungi la a merge pe podium în Paris.

Deci, cum aţi debutat? Cum aţi ajuns fotomodel, şi probabil unul din cele mai bune modele care au existat vreodată?

Sunteţi foarte amabil, da, m-am descurcat, sigur nu atât de extraordinar. Nu era acesta planul, aspiraţia mea. Sunt recunoscătoare pentru acea educaţie foarte bună care mi-a deschis ochii, dar am ştiut întotdeauna că locul meu este de cealaltă parte a aparatului de filmat. Am încercat şi am avut şi eşecuri în multe afaceri înainte de a iniţia brandul nostru cu PF Socks în 1993.

Aţi avut o experienţă care v-a schimbat cariera de fotomodel. Eraţi în Paris şi mama dvs. v-a trimis o carte specială. Eraţi adolescentă, departe de casă, lucraţi ca fotomodel. Ceva s-a întâmplat într-o noapte. Ce a fost?

Mama se convertise la creştinism cu un an înainte. Când eram copil, nu am avut niciodată o Biblie în casă, vedeam Biblia doar în cabinetul doctorului. Mă uitam la poze şi unele erau înfricoşătoare. Mama mi-a trimis o Biblie. Din cauza oboselii de la zborurile cu avionul, a plictiselii şi a singurătăţii, am deschis-o. Eram o adolescentă rebelă, puneam la îndoială orice autoritate, mă întrebam ce este cu adevărat bine şi ce este rău, cine ştie cu adevărat care este adevărul?

Am deschis la întâmplare la Evanghelia de la Matei şi când am început să citesc am știut că ţineam în mâini Adevărul, şi viaţa mea s-a schimbat pentru totdeauna. Îmi pare rău că învăţ greu şi că am rămas atât de mult timp la abecedarul creştinismului. Citeam unele pasaje care-mi plăceau, la altele ziceam „O fi o greşeală de tipar” sau ceva de genul ăsta. Încercam să-L modelez pe Dumnezeu aşa cum voiam eu să fie. Eram atât de arogantă! În loc să mă las în mâinile Lui şi să-L las pe El să mă transforme în persoana care trebuia să devin, ca şi creaţie a Sa.

Dar,  pe plan personal, există şi un alt aspect al vieţii dvs. care mie mi se pare fascinant. Şi ştiu că nu vă e teamă să vorbiţi despre asta, ceea ce mi se pare atât de deosebit pentru o celebritate, care de obicei spune „Nu vreau să am de-a face cu nimic de genul asta!”. Mai demult eraţi în favoarea dreptului de a alege, dar pe urmă aţi devenit foarte clar pentru-viaţă. Care a fost punctul de cotitură pentru dvs., care a fost declicul care v-a făcut să ziceţi „Aceasta este o fiinţă umană!” ?

Când am citit câteva cărţi de medicină şi am văzut dovezile ştiinţifice – după cum am zis, am fost un creştin începător pentru foarte mult timp. Chiar şi în calitate de creştin, am fost mult timp pro-alegere. Întotdeauna am luptat şi voi continua să lupt pentru drepturile femeilor. Astfel consideram că ”chiar dacă eu nu aş face un avort, cine sunt eu ca să impun altcuiva credinţele mele? Este vorba de corpul unei femei şi este alegerea ei până la urmă.”

Când mi-am dat seama că aceasta însemna să susțin două puncte de vedere total diferite, am început să studiez intens cărţi de medicină şi articole de cercetare ştiinţifică, şi am aflat că în momentul conceperii apare o nouă viaţă. ADN-ul, planul genetic este acolo. Sexul este determinat, tipul de sânge este determinat, setul unic de amprente digitale este deja determinat.

Atunci am pus mâna pe telefon, am sunat la Planned Parenthood şi am zis „Ajutaţi-mă să înţeleg, daţi-mi cele mai bune argumente pe care le aveţi!” Şi cele mai bune argumente ale lor au fost „Păi nu e decât o masă de celule, dacă faci avortul destul de devreme nici nu arată ca un copil!”

Deci noi suntem o masă de celule! Acea fiinţă umană nenăscută nu arată ca un bebeluş, la fel cum un bebeluş nu arată ca un adolescent şi un adolescent nu arată ca un om în vârstă, dar acea fiinţă umană nenăscută arată exact cum ar trebui să arate o fiinţă umană în acea etapă a dezvoltării sale! Această fiinţă umană continuă să crească şi să se schimbe. Unii zic, dacă faci avortul într-o anumită etapă e OK. Conform biogeneticii, orice formă de viaţă provine dintr-o materie vie preexistentă, fiecare specie se reproduce după tiparul său; astfel oamenii se pot reproduce doar în alte fiinţe umane. Deci nu începe ca o altă specie şi devine apoi o fiinţă umană, la un moment dat pe parcurs!

Unii zic, e vorba de corpul unei femei, este alegerea ei! Dar sunt şanse de 50% ca fătul pe care-l poartă să fie băiat, iar acest băiat are penis, pe când femeile nu au penis! Deci, deşi fătul se află în corpul ei, nu este parte din corpul ei. În concluzie, eu cred că, dacă ar fi adevărat că fătul nenăscut nu este o fiinţă umană, atunci faceţi oricâte avorturi vreţi, oricând vreţi, nu e nevoie de nici o justificare! Dacă însă copilul nenăscut este o fiinţă umană, atunci nici o justificare nu este suficientă, cu excepţia cazului în care este periclitată viaţa unei alte fiinţe umane, a mamei. Dar în acest caz nu ucizi, ci salvezi o viaţă.

De asemenea, eu cred că atunci când are loc un avort sunt cel puţin două victime. Nu putem să le condamnăm pe femei, femeile sunt foarte afectate de acest lucru şi nu dezvăluie totul din ceea ce au trăit. În special în calitate de creştini, trebuie să fim foarte atenţi să nu o condamnăm, pentru că dacă facem asta putem să o îndepărtăm, să zică, „Oamenii ăştia cu dumnezeul lor sunt atât de răi! Nu vreau să am nimic de-a face cu dumnezeul lor!”. Mai mult, le va spune şi prietenilor. Deci e o problemă pe care trebuie s-o abordăm cu dragoste, dar cred că trebuie să îndepărtăm politica din acest subiect şi să-l lăsăm în mâinile ştiinţei. Chiar dacă nu împărtăşeşti credinţa noastră, şi un ateu poate şti că nu e bine să iei o viaţă inocentă. De aceea, nu am nimic împotrivă să impun acest lucru altora.

Partea ştiinţifică este clară aici, Kathy. Explicaţia dvs. este probabil cea mai clară, cea mai eficientă pe care am auzit-o, nu doar de la celebrităţi, ci de la orice persoană, inclusiv din politică. Şi vreau să vă mulţumesc pentru claritatea cu care aţi abordat această problemă. Simţiţi că uneori acest subiect vă doare, în relaţiile cu oamenii, pentru că oamenii pur şi simplu nu vor să audă asta?

Mulţumesc! Dacă e vorba de o viaţă umană, este absolut irelevant. Dar, da, a fost interesant cu această carte, au fost emisiuni anulate, discursuri anulate, după ce a apărut prima mea carte, „Inspiraţie puternică – 8 lecţii care îţi pot schimba viaţa” – acolo vorbesc pe larg despre subiectul vieţii şi cum am ajuns la asta – pe măsură ce oamenii au aflat, e foarte interesant, legat de credinţă. Nu aş vrea niciodată, în niciun caz, să-mi exploatez credinţa. Dar n-ar putea să-mi fie vreodată ruşine de ea. Aceasta mă reprezintă, este baza pe  care stau, deci n-aş putea să am o conversaţie importantă fără această bază, fără această stâncă, ancora sufletului meu. Dar, este interesant, sunt oameni care nu vor să audă despre asta, şi asta e.

Dacă se mai întâmplă vreodată să vi se mai anuleze vreo emisiune, vă rog veniţi la noi, pentru că mi-ar face mare plăcere să fiţi aici ori de câte ori puteţi veni. Acum nu mai avem foarte mult timp. Aş vrea să vă încurajez să continuaţi. Este fantastic ce faceţi, vocea articulată pe care o aveţi în acest subiect. Şi e un lucru deosebit să vezi pe cineva cu o viaţă atât de spectaculoasă, ca fotomodel şi chiar ca om de afaceri. Reiese foarte clar din carte că dumneavoastră simţiți că cea mai mare realizare pe care o aveți este jobul de CEO în cămin cu cei trei copii micuţi: Erik, Lily şi Cloy.  Este evident că ei sunt bucuria vieţii, împreună cu soţul dumneavoastră Greg, care este doctor. Dacă lumea nu ar cumpăra cartea pentru nici un alt motiv, povestirea cazului în care el aproape că s-a înecat merită citită. Aţi putea veni odată să povestiţi despre asta, pentru că merită o emisiune întreagă. Mai puteţi rămâne azi puţin mai mult?

Da, mi-ar plăcea foarte mult!

Mă bucur că mai puteţi să rămâneţi, mulţumesc! Acum urmează o pauză şi vom reveni cu Kathleen Ireland şi ni se va alătura şi Părintele Jonathan Morris. Rămâneţi cu noi!