Copilul nevăzător şi pianul - Theodor Alexandru Rădulescu

joi, 28 februarie 2013

| | |


Nici n-ai zice că Theodor Rădulescu e altfel decât alţi copii de vârsta lui. Îşi plimbă mâinile pe clapele pianului din faţa lui într-un fel special, caracteristic celor care nu văd, cu degetele tremurând uşor, că o fluturare. Face asta întotdeauna înainte de a începe să cânte.



Pentru că la cei opt ani ai lui, Theodor, care are auz absolut, cântă perfect, fără să poată vedea partiturile sau instrumentul. Poate că Dumnezeu i-a oferit, ca o compensaţie pentru lipsa vederii, acest dar aproape unic, auzul perfect, şi i-a dat posibilitatea de a deveni o celebritate a muzicii.
Auzul perfect este capacitatea de a recunoaşte notele muzicale din orice sunet, o memorie instantanee a înălţimii, dar mai ales a intervalelor dintre note şi apare doar la un copil sau doi dintr-o generaţie.
O ureche absolută nu va percepe, de exemplu, în sirena ambulantei un sunet strident, ci o repetiţie a notelor „la“ şi „fa“ sau a altora asemănătoare. Pentru Theodor, tot ce considerăm noi zgomot strident sau supărător se poate transpune pe portativ, asemenea unei simfonii, căci auzul lui percepe toate sunetele din jur ca note ale gamelor muzicale.