Aş fi vrut să fi fost grecoaică… Scrisoarea primei misionare din Taiwan, Pelaghia Yu

luni, 1 aprilie 2013

| | |

Sunt chinezoaică, m-am născut în Taiwan şi numele meu de creştină este Pelaghia. Am fost protestantă şi mi-au trebuit cinci ani ca să devin ortodoxă. Îmi place să citesc Sfânta Scriptură şi am toate versiunile ei în chineză. Am vizitat Grecia şi am constatat că este un loc foarte special.

Călătorind prin ţara dumneavoastră, încă înainte de a ajunge, în avion, am constatat cât de diferiţi sunt grecii, cât de liniştit vorbesc, cum râd şi îl aplaudă pe pilot la aterizare, lucru incredibil pentru noi, asiaticii, care suntem introvertiţi şi nu ne manifestăm sentimentele. Acum ştiu că libertatea are în ea puţină pasiune şi puţină intensitate a vocii.
 

În Grecia am vizitat multe biserici, am participat la Dumnezeiasca Liturghie şi când m-am împărtăşit cu Preasfintele Taine am plâns, cu toate că nu înţelegeam limba elină, deoarece Credinţa Ortodoxă este aceeaşi.

Aş fi vrut să fi fost grecoaică, să mă fi născut ortodoxă, să fi primit Sfânta Împărtăşanie şi să fi sărutat Sfintele Icoane de la o vârstă fragedă până la moarte.

Plâng pentru mine şi compatrioţii mei, deoarece, în loc de Sfânta Împărtăşanie, mâncăm şi bem hrana idolilor.

Aş fi vrut să fi fost grecoaică, ca să-mi umplu urechile cu Sfintele Imne.

Plâng pentru mine şi pentru compatrioţii mei, pentru că avem urechile noastre pline de sunetele sutrelor şi răcnetelor idolilor.

Aş fi vrut să fi fost grecoaică, ca să miros dulcea mireasmă a tămâii.

Plâng pentru mine şi compatrioţii mei, pentru că mirosul nostru este plin de fumul jertfelor aduse idolilor.

Aş fi vrut să fi fost grecoaică, ca mâinile mele să atingă icoanele, Sfintele Moaşte şi să îmbrăţişeze iubirea lui Hristos.

Plâng pentru mine şi compatrioţii mei, că mâinile noastre ating idolii şi pe cei ce jertfesc idolilor şi îmbrăţişează nimicul.

Aş fi vrut să fi fost grecoaică, ca să aprind candele lui Hristos şi nu ca aici, unde ardem bani pentru năluciri.

Am căutat adevărul, folosind mai mult de 30 de versiuni diferite ale Sfintei Scripturi, care din păcate toate sunt pline de greşeli (traduse de cei de alte credinţe).

Aş fi vrut să fi fost grecoaică, ca să pot să citesc Noul Testament în original!

Plâng pentru mine şi compatrioţii mei, deoarece avem ochi şi cu toate acestea suntem orbi.

Aş fi vrut să fi fost grecoaică, ca să pot vedea peste tot harul lui Dumnezeu.

Plâng pentru mine şi compatrioţii mei, deoarece pretutindeni vedem temple ale idolilor.

Da, sunt ortodoxă, dar ca taiwaneză, experienţele mele ortodoxe sunt sărace.

Plâng pentru mine, deoarece nu am posibilitatea să le arăt compatrioţilor mei măreţia credinţei noastre… Oamenii aici vor să vadă semne şi minuni…

Plâng pentru mine şi pentru compatrioţii mei, deoarece nu avem harul să vedem şi să auzim atâtea minuni, atâtea cuvinte sfinte pe care le-aţi văzut şi auzit timp de 2000 de ani în Grecia şi pe care încă le vedeţi… Taiwan-ul nu este o ţară ortodoxă, sărbătorile noastre nu seamănă deloc cu cele ale dumneavoastră.

Îmi pare rău că în Grecia aveţi munţi aşa de frumoşi, cărora le daţi foc şi de care nu vă îngrijiţi, dar admir faptul că pe aproape fiecare munte este şi câte o mănăstire. Noi avem munţi aşa de frumoşi, dar plini de temple, mănăstiri şi de idoli budişti.

Aş fi vrut să fi fost grecoaică, ca să pot merge cu uşurinţă să mă rog într-o mănăstire.

Plâng pentru mine şi compatrioţii mei. Prima dată am mers într-o mănăstire, în Sfânta Mănăstire a Cinstitului Înaintemergător, în Pelio. Am călătorit din Taiwan până în Grecia 16 ore cu avionul, câteva ore cu trenul până la Larisa şi încă o oră cu maşina mănăstirii, pe care a condus-o o soră…

Am văzut vechile ruine ale sfintei mănăstiri, am văzut atât de multe alte locuri părăsite în Grecia şi mi-a sângerat inima. În Taiwan nu avem aşa de multe locuri sfinte şi frumoase, dar dumneavoastră nu le apreciaţi (pe cele pe care le aveţi).

Plâng că nu avem aici icoane frumoase. Plâng pentru că Îl simt pe Hristos slab, gol.

Grecilor, credeţi că sunteţi săraci cu criza pe care o traversaţi, dar nu ştiţi cât sunteţi de bogaţi!

Taiwan-ul este o ţară cu o mare dezvoltare (economică – n.tr.), dar se găseşte în întunericul satanei şi viaţa noastră spirituală este goală.

În Grecia am văzut mulţi greci, mai ales duminica, distrându-se, bând şi nemergând la biserică. Dar aici, în Taiwan, concetăţenii mei, mai ales tinerii, chiar dacă vor să vină la biserica noastră, este aproape imposibil, deoarece singura biserică ortodoxă existentă constă dintr-o cameră la etajul al patrulea al unui bloc de la periferia oraşului Taipei şi, de multe ori, multă lume rămâne afară din biserică, deoarece spaţiul este mic.

Fraţii şi surorile mele din Grecia, deşi sunt invalidă duhovniceşte, am încă picioarele mele vii, ca să îngenunchez înaintea voastră şi să cerşesc.

Vă rog să mă consideraţi ca pe săracul Lazăr, să ne hrăniţi cu rămăşiţele bogăţiei duhovniceşti pe care o aveţi, să ne aruncaţi câteva firimituri din resturile de la mesele voastre, din darurile pe care le aduceţi în bisericile voastre, din multele bisericuţe pe care le aveţi în fiecare colţ al ţării voastre.

Turma noastră ortodoxă să ştiţi că este mică, suntem mai puţin de o sută de suflete. Nu suntem bogaţi. Nu avem puterea să cumpărăm o sală frumoasă în oraş, ca să ne îndeplinim nevoile noastre cultice, catehezele, lecţiile pe care le predă părintele Iona şi să-i atragem pe cei tineri, care doresc să ne cunoască îndeaproape. Aceştia au fost informaţi până acum de existenţa Bisericii Ortodoxe în Taiwan prin intermediul internetului.

Nu vă cer să construim o biserică. Ar costa milioane. Ajutaţi-ne doar să cumpărăm un spaţiu mai mare în centrul capitalei, pe care să-l transformăm într-o biserică pentru conaţionalii mei, pentru fraţii mei, care nu au auzit şi nu L-au cunoscut niciodată pe Hristosul nostru. Suntem 23.000.000 de oameni! Şi totuşi avem nevoie de voi…

Fraţii mei, dacă trebuie să lucrez pentru voi, pentru a răsplăti puţin dragostea voastră, o voi face din toată inima şi întreaga mea viaţă.

Vă mulţumesc şi mă iertaţi.
Pelaghia Yu.

1 comments:

Melly spunea...

Inedit si cutremurator!
Intr-adevar noi nu ne dam decit rar seama de bogatia ortodoxiei. E nespus de frumoasa!
Multumesc pentru articol!