Săptămâna Patimilor – Semnificaţia zilelor: Duminica Floriilor

duminică, 28 aprilie 2013

| | |


Părintele Teofil Pârâian

Răstimpul acesta până la Sfintele Paşti, până în Sâmbăta cea Mare inclusiv, se numeşte Săptămâna Patimilor sau poate că mai corect Săptămâna Pătimirilor Domnului Hristos, pentru că în acest răstimp se pomenesc evenimente legate de suferinţele Mântuitorului şi evenimente premergătoare acestor suferinţe, şi se face pomenire de lucruri care privesc mântuirea noastră, lucruri de o importantă deosebită. De aceea săptămâna aceasta se mai numeşte şi Săptămâna Mare, săptămâna în care ne gândim la lucruri mari şi minunate, de importantă pentru fiecare dintre noi.
Credincioşii în această săptămână sunt cu mai multă grijă în ceea ce priveşte rânduiala Postului, sunt cu mai multă luare aminte la slujbele dumnezeieşti care se fac în mod deosebit în această săptămână, slujbe mai lungi, slujbe mai adânci parcă decât în altă vreme, slujbe mai angajante pentru credincioşii care iau parte la ele, în dorinţa de a-şi aduce iubirea şi recunoştinţa lor fată de Mântuitorul care pentru noi şi pentru a noastră mântuire s-a răstignit în vremea lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi s-a îngropat, ca după aceea să urmeze Învierea cea de-a treia zi, propovăduită de Scripturi şi prăznuită de noi la Sfintele Paşti.
În primele zile ale Săptămânii Sfintelor Pătimiri ale Domnului Hristos este rânduit ca în Sfânta Biserică să se spună în chip de mărturisire şi de rugăciune următorul text liturgic: "Cămara Ta Mântuitorule o văd împodobită şi îmbrăcăminte nu am ca să intru într-însa. Luminează-mi haina sufletului meu, Dătătorule de lumină şi mă miluieşte".
Duminica Floriilor este punct de început al privegherii pentru adâncirea în gândurile prăznuitoare ale evenimentelor care ţin de mântuirea noastră. De fapt, Duminica Floriilor sau Duminica Stâlpărilor este precedată de Sâmbăta lui Lazăr, în care Biserica pomeneşte învierea lui Lazăr făcută de Domnul nostru Iisus Hristos şi care are legătură şi cu Duminica Stâlpărilor, în înţelesul că primirea triumfală ce I s-a făcut Domnului Hristos, care a intrat în Ierusalim ca Împărat smerit, împlinind o proorocire din Vechiul Testament, a fost determinată cumva şi de învierea Sfântului şi dreptului Lazăr, de minunea premergătoare primirii triumfale a Domnului în Ierusalim. De aceea Biserica şi zice, vorbim cu Domnul Hristos şi în sâmbăta premergătoare Duminicii Floriilor, şi în Duminica Floriilor, zice exprimând prin alcătuirea Bisericii următoarele cuvinte: "Învierea cea de obşte mai înainte de patima Ta încredinţând-o, pe Lazăr din morţi l-ai înviat, Hristoase Dumnezeule.

Pentru aceasta şi noi că pruncii semnele biruinţei purtând, Ţie biruitorului morţii strigăm: Osana Celui dintru înălţime, bine eşti cuvântat Cel Ce vii întru numele Domnului". Aducem în actualitatea noastră un eveniment petrecut în vremea propovăduirii Domnului nostru Iisus Hristos şi participăm şi noi la el în vremea noastră. Îl avem în fată pe Mântuitorul care intră în Ierusalim, călare fiind pe mânzul asinei, cum spune proorocia. Şi noi îl întâmpinăm pe Domnul nostru Iisus Hristos cu crengi înverzite şi cu inima primitoare, ca Domnul Hristos să nu intre numai în Ierusalimul cel pământesc, ci mai ales în Ierusalimul sufletului nostru, Ierusalim însemnând cetatea păcii sfinte, pacea sfântă.
Aducem şi noi Mântuitorului laudă, aşa cum i-au adus pruncii din Ierusalim când au zis: "Osana celui dintru înălţime, bine eşti cuvântat Cel Ce vii întru numele Domnului" (Mt. 21, 9), iar Domnul nostru Iisus Hristos s-a îndreptat spre Templul din Ierusalim unde a făcut minuni. Aşteptam ca şi în sufletul nostru să intre Mântuitorul nostru Iisus Hristos ca într-un lăcaş al Său, ca într-un templu şi să vindece neputinţele noastre. De aceea zicem cu Biserica: "Învierea cea de obşte mai înainte de patima Ta încredinţând-o, pe Lazăr din morţi l-ai înviat Hristoase Dumnezeule". Şi din partea noastră spunem: "Pentru aceasta şi noi că pruncii" - se înţelege de odinioară - "semnele biruinţei purtând", - semnele Învierii, arătată în viaţa cea nouă din crengile pe care le avem în mână sau măcar în conştiinţa - "Ţie biruitorului morţii strigăm: Osana Celui dintru înălţime, bine eşti cuvântat Cel Ce vii întru numele Domnului". Şi adăugăm: Vino şi în viaţa noastră, în conştiinţa noastră, vino şi ne ajută să-Ţi aducem tot mai multă mărire, să conştientizăm tot mai mult binefacerile Tale.

Fragment dintr-un interviu difuzat în Vinerea Mare (10 aprilie 1998) pe Canalul Radio România Actualităţi