Radu Baltasiu
(să
ne înţelegem, nu avem nimic cu homosexualii. Fiecare este după puterile sale.
Se ştie, o serie de mari personalităţi ale culturii universale au ales această
cale. Problema pe care o punem este ruptura dintre majoritate şi mecanismul
politic într-o ţară pivot a democraţiei, culturii şi uniunii europene: Franţa,
cu implicaţii concrete asupra viitorului născut în leagănul umanităţii - familia).
Politica,
modernitatea au pierdut pe drum viitorul, par să ne arate manifestanţii din
Paris, care militează pentru drepturile în familie ale copilului. În familia
alcătuită din însoţiţi, soţ şi soţie.
O
curioasă "familiefobie" se dezvoltă în structurile superioare de
putere, unde, o minoritate dominantă impune legea, chiar în cele mai aşezate
dintre societăţi.
Sunt
câteva lucruri de luat în seamă, ultimul, cu adevărat tulburător, privind scala
manipulării sociale într-unul din centrele civilizaţiei moderne: Franţa.
1.
Pentru a treia oară în ultimele şase luni*, sute de mii de francezi au ieşit pe
străzile Parisului pentru a striga să-i audă politica Franţei şi a lumii:
"L'enfant este oublié" ("Copilul este uitat").
2.
Numărul francezilor care susţin cauza familiei este de aproape 10 ori mai mare
decât numărul acelora care înţeleg prin familie cuplajul între persoane de
acelaşi sex. Zilele trecute, 21 aprilie, conform organizatorilor, 270 000 de
francezi au ieşit în stradă pentru familie. Contra lor: 3500, după estimările
BBC, 15000 după propriile estimări ("contra", adică cei care susţin
căsătoriile între homosexuali şi adopţiile copiilor pentru acestea). În
ianuarie 2013, 800 mii de francezi au ieşit în stradă pentru susţinerea
familiei şi copilului.
3.
Şi totuşi, preşedintele Franţei şi Senatul Franţei susţin căsătoria între
homosexuali.
4.
Explicaţia indusă ar fi că 56% dintre francezi susţin, ceea ce, elegant, Le
Nouvelle Observateur din 12 ianuarie 2013 numeşte "l'ouverture de droits
aux couples homosexuels ... au mariage" ("accesul cuplurilor de
homosexuali la mariaj")
5.
Interesant este că minoritatea din societate care a iniţiat proiectul de lege
are majoritate parlamentară şi deţine, totodată, controlul asupra etichetelor: susţinătorii
pro-familie sunt etichetaţi drept fascişti, "de dreapta" etc.
6.
De fiecare dată am constatat că estimările oficialităţilor franceze au fost de
câteva ori mai mici decât cifra reală a manifestanţilor. Se mai întâmplă.
Guvernului socialist nu-i convin manifestaţiile. Dar e interesant de remarcat
că se pretinde, implicit, fundamentarea forţării opiniei publice prin sondajul
... opiniei publice de mai sus. Toate ar fi fost acceptabile, lucrurile pe dos
sunt specifice societăţilor aflate la sfârşit de ciclu istoric, dacă sondajul
ar fi fost reprezentativ. Sondajul în baza căreia se încearcă acreditarea
faptului că majoritatea francezilor susţin căsătoriile între persoanele de
acelaşi sex nu este reprezentativ, fiind unul pe cote. Nu se pot emite idei cu
greutate de sentinţă naţională pornind de la un eşantion pe cote. Lansarea
pretenţei de reprezentativitate naţională în spaţiul public francez şi european
a unui asemenea studiu nu poate fi decât un exerciţiu manipulativ. Pentru a fi
reprezentativ la scară naţională, un sondaj trebuie să fie probabilist, unde
fiecare respondent are şanse egale de a fi cuprins în eşantion şi intervievat.
În sondajul pe cote selecţia populaţiei în eşantion se face după criterii
stabilite de cercetător, în ultimul rând, de comanditar (ideal ar fi în acord
cu acesta). Având în vedere importanţa crucială a familiei, scena unde se joacă
această tensiune - Franţa, rolul Franţei în cultura Europei, importanţa ei
economică, geopolitică şi istorică, această manipulare uriaşă este o premieră
de rău augur pentru Uniunea Europeană, pentru starea de sănătate morală a
Franţei şi a Uniunii.
Aici
scrie negru pe alb: sondajul nu este reprezentativ statistic
Desigur,
familia se află într-un grave impasse în Franţa, nu atât din motive materiale,
ca în România, cât prin părăsirea ei de către elita politică. Viaţa de familie
nu mai este o practică în politica franceză de ceva vreme. Actualul preşedinte
al Franţei a trăit cu Segolene Royal, cu care are patru copiii. Nu au fost
căsătoriţi. Dupa Segolene, preşedintele a mai făcut un copil cu Anne Hidlago,
prim adjunct al primarului Parisului. La rândul ei, Segolene Royal a trecut de
la F. Hollande la actualul prim-ministru, Ayrault. La rândul său, după episodul
cu Anne Hidalgo, preşedintele a început o aventură cu jurnalista Valerie
Trierweiler, pe atunci măritată, astăzi "parteneră" a preşedintelui.
Francois
Hollande este preşedintele cu cea mai slabă popularitate din istoria celei de-a
cincea Republici (din 1958) - The Economist, 6 aprilie 2013. Totodată, Franţa
înregistrează unul dintre cele mai serioase decalaje din istoria relaţiilor
sale cu Germania: valoarea exporturilor sale nu sunt nici 40% din cele ale
Germaniei (The Economist, 12 nov. 2011). Din 2005 Franţa trăieşte ... pe
datorie (The Economist, 4 feb. 2012). Şi cu ce se ocupă clasa politică
franceză? ...
Cu
o economie în blocaj, cu un guvern prins în scandaluri de evaziune fiscală
(CNN, 11 apr. 2013), preşedintele Hollande, clasa politică franceză, îşi permit luxul de a înstrăina o energie
naţională esenţială: familia. În felul acesta, într-adevăr, se pavează drumul
către revoluţii. Deşi, ne putem întreba: mai are această civilizaţie puterea să
schimbe cursul coliziunii cu firea?
*Circa
100 de mii de francezi au ieşit în stradă pentru a manifesta împotriva
legalizării căsătoriilor dintre homosexuali în noiembrie 2012, circa 800 mii în
ianuarie şi aproape 400 mii în aprilie 2013. vezi BBC, 13 ian 2013, "Mass
Paris rally against gay marriage in France",
http://www.bbc.co.uk/news/world-europe-21004322, BBC, 21 apr. 2013,
"France gay marriage: Opponents hold last-ditch rally", http://www.bbc.co.uk/news/world-europe-22243504
Le
Nouvele Observateur, 12 ian. 2012, "Les Français et les droits des couples
homsexuels",
The
Economist, 6 apr. 2013, "France's beleaguered president. Down and out in
Paris...", http://www.economist.com/news/leaders/21575758-fran%C3%A7ois-hollande-can-still-resuscitate-his-presidencybut-he-must-tell-french-truth-down
The
Economist, 12 nov. 2011, "Europe's big two. The Nico and Angela show. Is
Europe run by France and Germany, or by Germany alone?", http://www.economist.com/node/21536868
The
Economist, 4 feb. 2012, "France's presidential election. Hey, big spender
...", http://www.economist.com/node/21546015
CNN,
11 apr. 2013, "Hollande fights back in tax evasion scandal", http://edition.cnn.com/2013/04/11/opinion/opinion-poirier-french-tax-evasion-scandal
Sursă: Blog - Radu Baltasiu
0 comments:
Trimiteți un comentariu