Transexual la vârsta de doar 6 ani: Părinţii i-au permis fetiţei lor să trăiască precum un băiat

vineri, 26 iulie 2013

| | |


Copiii au o imaginaţie foarte bogată. Îşi doresc sau îşi închipuie că sunt piloţi, doctori, pompieri, super-man sau chiar tigri, maimuţe sau cine mai ştie ce. Asta nu înseamnă că noi, părinţii, ne vom duce cu ei să îi înscriem la cursuri de pilotaj, nu vom da foc casei pentru că ei să o stângă sau îi vom lăsa se îşi facă operaţii unii altora. Şi cu atât mai mult nu îi vom duce  la vreun "specialist" care să îi transforme în maimuţe sau tigri.Şi asta doar pentru că ei aşa se imaginează a fi. Dar de unde ştim cum se vor imagina peste un an, doi sau mai mulţi? Copiii nu sunt piese de lego pe care dacă nu le-am asamblat bine le putem desface. Nu putem şi nu avem voie să ne jucăm de-a Dumnezeu cu sufletele şi vieţile lor.​ Responsabilitatea față de copii înseamnă să căutăm să cultivăm ceea ce este bun în ei și să ne străduim să-i ajutăm să elimine ceea ce nu este bun. Aceasta este iubirea. 


Thaddeus Baklinski

Maryland, 15 iulie 2013: Un cuplu din Maryland îi permite fetiţei lor de 6 ani, Kathryn, să trăiască precum un băiat şi o pregătesc pentru un eventual tratament cu hormoni spunând că ea a cerut această schimbare şi că acest lucru a fost aprobat de un psihiatru.

                                                             foto: Kathryn se pregăteşte să devină Tyler


The Washington Post spune că părinţii lui Kathryn, Jean şi Stephen, s-au îngrijorat pentru prima dată când Kathryn, pe atunci în vârstă de doi ani, a început să le spună că ea este băiat. Când mama fetiţei a încercat, la vâsta de trei ani, să o convingă că ea este fată arătându-i poze cu diferenţele dintre băieţi şi fete, copila întreba în mod repetat “Când m-ai schimbat?”.
Când Kathryn avea 5 ani, părinţii săi au dus-o la Michele Angello, sexolog specializat în “probleme legate de gen”, ai cărei pacienţi sunt oameni care spun că au astfel de probleme.
Angello le-a spus părinţilor că fetiţa, căreia i se permisese deja să se autonumeasca Tyler, avea “disforie de gen” şi că ar trebui să i se permită să trăiască precum un băiat.


Tulburarea de identitate de gen este recunoscută ca o boală psihică de către Asociaţia Psihiatrilor Americani (APA).
Manualul pentru Diagnostici şi Statistici al Bolilor Mentale a fost revizuit în luna mai pentru a înlocui termenul “tulburarea de identitate de gen” cu “disforie de gen”.
Manualul APA stabileşte că doar un număr mic de copii cu disforie de gen au aceste simptome şi de-a lungul adolescenţei şi maturităţii.
Decât să caute ajutor psihologic pentru fiica lor, Jean şi Stephen au decis mai degrabă să urmeze sfatul lui Angell, încurajându-şi fiica în credinţa sa că este băiat.



Părinţii deja au început să se gândească la lucruri precum înscrierea la şcoală, sporturi şi utilizarea băii, deoarece fiica lor se apropie de vârsta mersului la şcoală. De asemenea, se gândesc să caute un doctor pentru a-i da fiicei lor medicamente care să îi blocheze progresul natural tipic femeiesc atunci când se va apropia de pubertate.
Un astfel de doctor este Norman Spack, co-fondator al Serviciului Clinic de Management al Genului de la Spitalul de Copii din Boston şi un avocat al alegerii încă din copilărie a genului.
În 2011, un articol de pe prima pagină din Boston Globe evidenţia munca lui Spack. The Globe raporta cum encrinologul a blocat şi a alterat dezvoltarea corpului unui băieţel pentru a se potrivi identificării sale cu o fată.



Wyatt Maines este geamănul identic al lui Jonas, dar datorită puternicelor medicamente de blocare a hormonilor pe care Spack i le-a dat băiatului pe când acesta avea 11 ani, el este mai scund cu 12,7 cm  şi cu câteva kilograme mai slab decât Jonas, are trăsături feminine şi poartă numele de “Nicole”.



Potrivit articolului, “Nicole” şi-a planificat să înceapă administrarea de estrogen pentru dezvoltarea şoldurilor şi pentru creştea sânilor, o schimbare ireversibilă ce va cauza infertilitate permanentă. Ultima etapă – denumită de The Globe “ultimul pas al călătoriei băiatului spre feminitate” – va fi o operaţie de îndepărtare a organelor genitale bărbăteşti şi crearea unei imitaţii a structurii femeieşti.
Spack a fost citat spunând că îi place să lucreze cu copii confuzi din punct de vedere al genului când aceştia sunt încă tineri şi percepţia lor asupra genului este mai flexibilă.
“Pariez că m-aş putea duce în orice clasă de a patra sau a cincea, să tund fetele, să  pun cercei băieţilor, să le schimb hainele şi i-am putea trimite pe acei copii în băile opuse ca gen şi nimeni n-ar spune nimic. Putem face minuni dacă le începem devreme,” a spus Spack.
Cu toate acestea, terapia schimbării sexului rămâne o practică foarte controversată în comunitatea psihiatrilor.
Dr. Paul McHugh, preşedintele Departamentului de Psihiatrie din cadrul Universităţii John Hopkins, a concluzionat că a face astfel de schimbări pe invidizi confuzi din punct de vedere al identificării sexuale înseamnă mai degrabă “să cooperezi cu o boală mintală decât să încerci să o vindeci.”
Universitatea John Hopkins şi-a închis clinica după ce McHugh a descoperit în evaluările sale că majoritatea funcţiilor psihologice ale pacienţilor cu problem identificare sexuală nu s-au îmbunătăţit.
“Cred că noi, psihiatrii, am face mai mult bine dacă ne-am concentra să le reparăm minţile şi nu organele genitale,” a scris McHugh într-un articol din First Thing intitulat “Operaţie de sex”.
Walt Heyer, un fost transexual care şi-a îmbrăţişat identitatea masculină după ce ani de-a rândul a încercat să trăiască precum o femeie, spune că încercările de a schimba sexul biologic al corpului unui copil este doar o soluţie temporară care nu urmăreşte interesul copilului.
“Se uită doar la “o soluţie” pe termen scurt. Dar în 10, 15, 20 de ani va exista un regret adânc, invariabil acompaniat de alcoolism, dependenţă de droguri şi chiar şi tentative de suicid,” i-a spus Heyer, care a încercat să se sinucidă după operaţia să de schimbare de sex, lui Brian Camenker de la Mass Resistance, o organizaţie pro-familie din Massachusetts.
Sarah Allis Yang din Los Angeles, un alt fost transexual, a declarat în mod public că a învăţat să-şi accepte feminitatea după ce s-a simţit ca un bărbat timp de 19 ani – deşi spune că primele sale cuvinte au fost ”Sunt băiat.”.
”Dacă cineva ar putea să susţină că ”s-au născut aşa”, acea persoană aş fi eu”, spune Yang, care acum spune că este măritată cu un bărbat. “Credeam că nu am altceva de ales în afară de operaţie sau de a continua să mă întâlnesc cu femei ca un bărbat prins în corpul unei fete.”
“Am încercat să mă sinucid nu din cauza presiunii societăţii sau a lipsei de înţelegere şi acceptare din partea celorlalţi, ci pentru că nu-mi mai doream să trăiesc aşa, deoarece era un stil de viaţă dăunător şi dureros şi nimeni nu mi-a oferit o altă şansă sau opţiune decât să fiu aşa.”
Într-o declaraţie adresată direct guvernului canadian în timp ce dezbătea legea propusă de un membru care ar oferi protecţie specială aşa numiţilor bărbaţi şi femei “transexuali”, psihiatrul renumit din Torornto, Dr. Joseph Berger, a spus că din punct de vedere medical şi ştiinţific, nu există o persoană “transexuală”.
Dr. Berger, care este un psihiatru consultant în Toronto şi ale cărui scrisori de acreditare îl fac un expert în domeniul bolilor mintale, spune că oamenii care se identifica ca fiind “transexuali” sunt bolnavi mintal sau pur şi simplu nefericiţi, şi a subliniat că terapia cu hormoni şi operaţia nu sunt tratamente potrivite pentru psihoză sau nefericire.
“Aşa numita “confuzie” asupra sexualităţii pe care un tânăr sau un adult o are este pur psihologică,” spune Dr. Berger, adăugând că operaţiile estetice nu pot schimba cromozomii unei fiinţe umane.
The Washington Post relatează că atunci când Kathryn o aude pe mama sa vorbind despre schimbarea ei din Kathryn în Tyler, ea se “înfurie”, folosind un limbaj necaracteristic unui copil de 6 ani spunând că “nu sunt transexual, sunt băiat.”

Sursă: LifeSiteNews
Traducător: Diana Lois