„Puritate" - de Virgil Carianopol

vineri, 6 septembrie 2013

| | |



Hermina-i doar un pic de viaţă,
Un giuvaer ce dă scântei,
Trăieşte-n nordul cel de gheaţă
Şi-i prinsă pentru-argintul ei.

Ca s-o vîneze, vânătorii
Găsesc un golf de gheaţa-n jur
Şi-i dau cu chinoroz pereţii,
Ştiind cât ţine ea la pur.

Hăitaşi cu glasul ca de fiară,
În aerul vibrând sonor,
O-mping apoi, strălucitoare,
Până ce intră-n golful lor.

Cu muşchi puternici, temerară,
Cu gheare tari, în teci adânci,
Hermina ar putea să sară,
Să fugă dincolo de stânci.

Decît să-si murdăreasca însă,
Cu negru, albul ei de har,
S-aşază pe zapadă strânsă
Şi-aşteaptă moartea ca pe-un dar.

E datul ei, îi scrie-n soartă,
Să dea cuvânt la veşnicii:
Mai bine să luceasca moartă,
Decît murdară printre vii.