Franța interzice obiecţia pe motiv de conştiinţă în cazul „căsătoriilor” homosexuale

19 octombrie 2013   

În luna mai a acestui an, Franţa a devenit a 14 ţară din lume care recunoaşte „căsătoria” între persoane de acelaşi sex, după ce, în Europa, Olanda a fost prima care a dat tonul, legiferând această practică cu 12 ani în urmă.
 

Însă, un grup de primari francezi au solicitat permisiunea de a nu oficia „căsătoriile” civile între persoane de acelaşi sex, invocând  încălcarea libertății de conştiinţă.

 

Unul dintre primarii francezi care au refuzat oficierea unei astfel de „căsătorii” a fost primărița de Bolléne (Vaucluse), Marie-Claude Bompard.

 

„Marie-Claude Bompard ne-a spus că respectӑ cuplurile de homosexuali dar că, în raport cu convingerile sale religioase, îi este imposibil să ne căsătorească”, a declarat la 23 august Amanda Gilles, tânăra de 33 de ani ce dorea oficierea „căsătoriei” cu partenera ei, Angelique Leroux, de 27 ani. „I-am cerut să delege puterea unui adjunct, însă ea a refuzat.”

 

La rândul său, Marie-Claude Bompard a declarat că nu s-a opus  „unor persoane, ci unei legi”, adăugând că „în acest caz, primarii sunt constrânși și amenințați cu sancțiuni disproporționate și nelegitime.”

 

Cele două femei au depus o plângere pentru „discriminare în aplicarea legii din cauza orientării sexuale” și „impediment de executare a legii de către o  autoritate publică.”

 

„Căsătoria” celor două a fost oficiată pe data de 10 septembrie.

 

Adjunctul primarului a precizat: „Pentru a evita condamnarea penală a  lui Marie - Claude Bompard, colegul nostru Jacqueline Morel a decis din proprie inițiativă să efectueze ceremonia  de căsătorie. Municipalitatea însă va denunța presiunile administrative, politice, mass-media făcute asupra primarului drept un atac asupra libertății de exprimare, deci a libertăţii de opinie. Această oficiere nu constituie deloc  o aprobare de către noi a legii Taubira.”

 

Din păcate răspunsul Consiliului Constituțional, cea mai importantă autoritate juridică din Franţa, la această problemă prioritară de constituționalitate nu a dat câștig de cauză primarilor contestatari.

 

Vineri, 18 octombrie, Consiliul Constituţional a respins cererile lor pe motiv că „simplul fapt că ei au calitatea de a pune în aplicare dispozițiile contestate, nu justifică dreptul lor de a interveni.”

 

Pentru primarii sau locţiitorii lor, desemnaţi să celebreze „căsătoriile homosexuale” instituite de legea Taubira, nu va mai există dreptul la obiecţia de conştiinţă, atunci când propriile convingeri îi vor împiedica. 

 

„Prin nepermiterea ofiţerilor de stare civilă de a profita de dezacordul lor cu privire la dispoziţiile legii din 17 mai 2013, şi astfel de a evita îndeplinirea atribuţiilor care le sunt încredinţate de lege pentru celebrarea căsătoriilor, legiuitorul a intenţionat să pună în aplicare legea cu privire la căsătorie pentru a asigura buna funcţionare şi neutralitatea serviciului public. În ceea ce priveşte funcţiile ofiţerului stării civile în celebrarea căsătoriei, nu se aduce atingere libertăţii de conştiinţă.”

 

Cei şapte primari sunt decişi să-şi facă dreptate înaintea preşedintelui Francois Hollande şi chiar la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În cazul în care nu vor avea câştig de cauză, refuzul lor le poate aduce cinci ani de închisoare sau o amendă de 7.500 de euro.

 

O jurisprudenţă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, în plină expansiune, afirmă aproape acelaşi lucru. Funcţionari britanici ai stării civile, concediaţi pentru opoziţia lor la înregistrarea uniunilor homosexuale, s-au văzut respinşi în justiţie, căci lupta contra discriminării primează înaintea la orice.

 

Prelucrare după: Le blog de Jeanne Smits

 

Vă prezentăm mai jos un interviu realizat,  în anul 2011, de Nouvelles de France cu Marie-Claude Bompard:  

 

Marie-Claude Bompard, primarul de Bolléne (Vaucluse), pune în fiecare an sub protecţia Bisericii Sacré Coeur (biserică din Paris închinată Cultului Inimii lui Iisus), orăşelul pe care îl reprezintă. În acest an (2011), opozanţii socialişti şi-au manifestat dezacordul lor în presa locală. 

De ce aţi aşezat Bollén-ul sub protecţia Sacré Coeur?
 

Vreau să pun oraşul meu sub protecţia Inimii Sacre a lui Iisus fiincă povara ce cade pe umerii primarului ne pune înainte situaţii dificile şi urmează să luăm decizii importante pentru care va trebui să dăm dovadă de responsabilitate. Ne referim în special la un set de legi paşnice, în interesul tuturor, bazate pe cele Zece Porunci. 

Înţelegeţi de ce anumite persoane se opun? 

Nu, nu înţeleg de ce, nu am făcut niciun act care implică persoane. Eu cer ca acţiunile mele să fie conforme cu moralitatea. Aceasta poate fi de domeniul trecutului pentru oamenii politici de astăzi. Eu cer protecție şi ajutor divin pentru orăşel. 

Am fost deja invitată la rugăciuni comune. Este vorba despre rugăciunile organizate de agricultori pentru căderea ploii, iar aceasta nu a şocat pe nimeni. 

Cum se desfăşoară această ceremonie? 

Este foarte simplă şi nu se cheltuie nici un ban. Aleşii locali şi enoriaşii sunt anunţaţi de evenimentul consacrării care va avea loc cât mai aproape de data serbării Scaré-Coeur. Urcăm în apropierea colegiului cu statuia Fecioarei Maria înainte. Aleşii care vor să vină, vin. Contrar a ceea ce mi se face mie, eu respect alegerea fiecăruia. Am un coleg care mi-a spus că el nu este creştin şi că nu doreşte să participe; ne respectăm unul altuia alegerea făcută. Preotul orăşelului participă. Nu există nicio obligaţie, ci este o rugăciune care îmi este aproape de suflet şi este destinată să protejeze oraşul drag mie. Îmi doresc să pot îndruma acest oraş în spiritul moralei creştine care impune respectul pentru celălalt ca şi pt bunul acestuia. 

Ce presupune această ceremonie pentru locuitori? 

Eu ştiu ceea ce eu îmi doresc să fie aportul lor. Eu mă rog ca ei să primească lucrurile bune. 

Nu este un lucru obişnuit pentru un reprezentant al Republicii... 

Nu este obişnuit? Cu atât mai bine, sper să fiu o pată de culoare. Se spune că în Franţa 100 de oraşe  fac această consacrare. Monfermeil o face din câte ştiu, Gaston Defferre a făcut-o de-a lungul anilor în Marsilia. 

Secretarul filialei locale a Partidului Socialist, Anthony Zillio, a calificat acest act drept „nesustenabil”. 

A spus nesustenabil? Are un vocabular sărac. Este vorba de un atac politic. Ce vrea să însemne nesustenabil? Socialiştii au ajuns până acolo încât să-mi reproşeze că văd medalia mea de creştin într-o fotografie a buletinului de ştiri. Într-adevăr, eu port o medalie, da, port o cruce, şi? Eu cred că, în ceea îl priveşte pe acest domn, trebuie să ne rugăm Sfintei Rita pentru că este un caz fără speranţă (Sfânta Rita este patronul spiritual al celor disperaţi în religia catolică). 

Când majoritatea m-a votat ca primar în Bollène, datoriile oraşului atingeau 20 de milioane de euro şi în trei ani am reuşit să stingem aceste datorii. Casierul, adică statul, a apreciat buna gestionare a primăriei. Astăzi am citit într-un jurnal sau mai bine-zis într-un comunicat al socialiştilor, că aceştia contestă aceste evidenţe recunoscute de stat, aceştia care au lăsat oraşul într-o stare lamentabilă. Noi chiar facem treabă bună aici. 

Pentru ce aceste reacţii pasionate pe acest subiect în această zonă? 

Nu ştiu, nu-mi dau seama. Laicismul (secularismul) este (foarte la modă) în vogă cu excepţia cazului când este vorba de primarul Parisului. D-l Zilio este alături de primarul Parisului care cheltuie 100.000 de euro pentru a sărbătorii sfârşitul Ramadamului, el care consideră nesustenabil ceea ce fac eu aici. În aceeaşi direcţie, o reprezentantă socialistă care are fiul la o şcoală privată, la şcoala Sfânta Maria, şi care este în acelaşi timp preşedinta asociaţiei de părinţi, vine să-mi facă acelaşi reproş. Socialiştii îmi reproşează chiar şi faptul că exist. Timp de 30 de ani au reprezentat oraşul şi au eşuat. Ceea ce interesează locuitorul unui oraş este facilitatea traiului de zi cu zi, iar securitatea să-i fie asigurată. Eu muncesc pentru ca acest trai să răspundă aşteptărilor. Eu sunt la dispoziţia locuitorilor când vor ei. Timpul meu este îndreptat spre nevoile lor. 

Dar dacă un primar l-ar invoca pe Mohamed pentru a-şi proteja oraşul, aţi găsi firesc acest lucru? 

Eu mă refer aici la rădăcinile Franţei care de foarte multă vreme are o identitate creştină. Sunt Liturghii şi binecuvântări pentru toate. Aceasta este tradiţie, sunt tradiţiile noastre şi la acestea mă refer. 

Aţi avut ecouri, pozitive sau negative, în urma acestei ceremonii? 

Sincer, nu am avut niciun reproş din partea populaţiei. În aceeaşi zi am participat la sărbătoarea asociaţiilor care grupau mai multe persoane, şi nu am primit un singur reproş. Din contră, două persoane au venit să mă vadă, mi-au mulţumit pentru această acţiune şi mi-au cerut să continui în aceeaşi direcţie.

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com