Te iubesc până la divorţ

miercuri, 22 ianuarie 2014

| | |


Foto: Vilia Lupu

de Vilia Lupu
Cineva a constatat că toţi colegii  din departamentul în care lucrează sunt divorţaţi. Unii chiar de mai multe ori. Atât femeile cât şi bărbaţii care lucrează în acest departament al unei bănci din nordul Germaniei consideră că familia nu mai corespunde lumii în care trăim. Fiecare are viaţa lui, acesta fiind un motiv suficient pentru a nu mai recomanda şi altora căsătoria. Toţi au copii. Mai devreme sau mai târziu copiii tot suferă din cauza unui divorţ, aşa că mai bine mai devreme decât mai târziu. Aşa spun toţi. Banii nu sunt o problemă pentru cei care lucrează în departamentul cu pricina. Sunt în plină carieră, au toţi un job foarte bine plătit şi trăiesc în Germania. Se explică.  

De ce se întâmplă aşa ceva? Se întrebă, şi pe bună dreptate, persoana care a constatat cu uimire că toţi colegii  sunt nevoiţi să plătească pensie alimentară iar colegele sunt fericite că sunt libere să facă ce vor.

Într-o zi, aceeaşi persoană despre care vă vorbeam,  a auzit întâmplător o discuţie între două femei care intraseră să facă curat în toaleta aceleiaşi bănci. Se anunţaseră ca fiind de la Room Service. N-o să mă mărit niciodată, spunea ferm convinsă una dintre ele. De ce? Pentru că de fiecare dată când vreau să fac ceva nu am cum, iar el poate face tot ce doreşte. 

Se pierde libertatea într-o căsătorie? Ce înseamnă libertatea într-o căsătorie? Ce mai înseamnă iubirea? Care e locul copiilor într-o căsătorie în care fiecare are viaţa lui?  Nu e de mirare că oamenii, având astfel de exemple ce devin un mod de viaţă,  nu mai cred în căsătorie. Copiii se pot face şi în afara ei. Şi copiii, la rândul lor, vor avea copii dar nu într-o căsătorie. Şi aşa mai departe.

Iubirea nu va mai fi nemuritoare. Ar fi absurd să mai crezi asta peste câteva sute de ani, când copiii nu vor mai fi trăind de mult într-o familie având acelaşi domiciliu. A, iubirea faţă de copii, părinţi sau prieteni? Putem să sperăm că se vor mai folosi astfel de aprecieri. Copilul meu.. Până creşte şi-şi ia zborul..  Căţelul meu… Până moare şi-ţi cumperi altul sau nu.  Dar iubirea dintre un bărbat şi o femeie, de ce am mai spera că va fi nemuritoare dacă cei doi nici măcar nu mai pot locui în aceeaşi casă? 

Va rămâne iubirea celor care mai cred în ea, iubire pe care nu o vor atinge niciodată. În vis totul e posibil, în realitate … În realitate timpul ne este dat cu un rost.

Familia va aparţine celor cu adevărat nebuni. Şi mă refer la nebunii care cred în Iubire. Iubirea ca Persoană. Adică Iisus Hristos.

Şi poate că aşa trebuie să se întâmple.

Sursă: Feminis