Decizia de a deveni mamă casnică a fost cea mai bună din viaţa mea

joi, 20 februarie 2014

| | |



de Michele Zipp

Odată cu rolul de părinte vin şi aceste decizii importante. Unele foarte grele. Care par să te testeze. Una din cele mai provocatoare decizii este aceea de a hotărî cine stă acasă cu bebeluşul. Tu, soţul, cineva din familie sau o bonă? Orice decizie aţi lua, puteţi să fiţi siguri că veţi simţi vinovăţie, îndoială şi îngrijorare şi vă veţi spune că trebuia să faceţi altfel. Aceste decizii nu se bazează numai pe statutul economic. Uneori ambii părinţi trebuie să lucreze pentru a plăti facturile şi angajarea unei bone este singura soluţie viabilă. A avea o bonă sau orice alt tip de îngrijitor nu înseamnă automat că veţi avea mulţi bani. Acelaşi lucru se întâmplă şi când mama sau tatăl stau acasă cu bebeluşul. A avea un copil este scump oricum.

Când am citit că Giuliana Rancic, jurnalist de televiziune american, se întreabă dacă să devină mamă casnică sau nu, am vrut să o sfătuiesc să facă asta. Este una dintre cele mai bune decizii pe care eu însămi le-am luat vreodată.

A fi mamă casnică nu este pentru oricine, aşa că nu vă judec dacă luaţi altă decizie. Eu am fost şi mamă activă, cu bonă, şi mamă casnică.
Facem ceea ce trebuie să facem, ceea ce vrem să facem, ceea ce este cel mai bine pentru familiile noastre şi pentru noi. În primii doi ani din viaţa gemenilor, am avut bonă, deoarece era mai ieftin decât să îi ducem la creşă în New York. A lăsa copiii în grija cuiva nu-ţi scade statutul de mamă. A fost greu, totuşi, din mai multe privinţe. Dar a funcţionat pentru noi până la un moment dat. După ce am locuit într-un apartament mic din Brooklyn cu gemenii, ne-am mutat, iar eu am decis să stau acasă cu copiii. Am fost norocoasă, fiindcă tocmai trecusem de la slujba fulltime la statutul de freelancer part-time, aşa că încă mai câştigam nişte bani ca să ne putem descurca. Astfel, mi-am continuat şi cariera, care era foarte importantă pentru mine.

A trecut un an şi mă simt exact aşa cum câteva mame mi-au spus că mă voi simţi. „O să regreţi că ai lucrat şi că ai stat departe de copii, dar nu vei regreta că acum stai acasă cu ei.”Foarte adevărat. Nu regret asta.

Cred că Giuliana ar trebui să o facă. Să stea acasă cu fiul ei. Când a vorbit despre întoarcerea la serviciu într-unul din ultimele episoade ale emisiunii Giuliana & Bill şi a spus că nu este pregătită, am simţit-o îngrijorată. „Poate ca ar trebui să abandonez chiar acum ideea!” spunea ea. Cred că orice proaspătă mamă poate să se raporteze la asta, oricât de scurt sau lung (sau inexistent) ar fi concediul de maternitate. Este atât de greu să mergi la muncă atunci când eşti confuză şi nedormită, dar e frumoasă bucuria de a fi mamă.

Plânsetele sunt preferabile conferinţelor telefonice, iar schimbatul scutecelor e mai fain decât o prezentare în power-point. Totul este nou şi frumos, chiar dacă puişorului tău îi curg balele şi urlă ca din gură de şarpe.

Vei trece peste aceste momente mai repede decât îţi dai seama.

Sigur, nu orice femeie este Giuliana, ca să-şi permită o astfel de pauză. Dar merită să încercaţi. Merită din plin acest timp pe care îl petreci cu bebeluşul, chiar şi după ce mai creşte, toate acele lucruri pe care el le face pentru prima dată şi tu le vezi prima, toate acele sărutări pentru a alina durerea, toate acele cuibăreli, toate acele momente în care copilul învaţă de la tine şi tu de la el... Nu va fi uşor, pentru că a fi director executiv în propria gospodărie este treabă dificilă, fără pauze. Uneori nu mai ai timp nici să faci duş. Adio cumpărături în pauza de prânz, adio pantofi cu toc şi rochii frumoase! Este serviciu fulltime cu ore suplimentare. Este una din cele mai importante cariere.

Şi chiar merită, v-am zis!

Traducere: Alexandra Maria Vieru

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com