Elitele
politice ale Basarabiei au fost o ţintă specială a organelor sovietice de
reprimare. Comuniştii au ordonat persecutarea intelectualilor imediat după
anexarea provinciei. Aleşii poporului – deputaţii şi senatorii – au fost
printre primii pe listele NKVD-ului pentru arestare. Au fost învinuiţi de
„agitaţie şi propagandă antisovietică“ şi de „luptă împotriva clasei muncitoare
şi a mişcării revoluţionare“.
Alegerile
libere, democratice şi directe organizate în Basarabia după 1918 au facilitat
accesul în forul legislativ de la Bucureşti a celor mai vrednici reprezentanţi
ai moldovenilor. Selectarea candidaţilor în cadrul partidului, lupta între
formaţiunile politice şi convingerea alegătorilor erau procese care transformau
campania electorală într-o competiţie. Evident, învingeau cei mai buni.
Iacov Belousenco - Senator de Cahul expulzat în Asia Mijlocie
Viitorul
legiuitor şi activist ţărănist Iacov Belousenco s-a născut în anul 1880
la Cahul (la doi ani de la retrocedarea de către România a sudului Basarabiei
către Imperiul Rus). În acest oraş Belousenco a locuit toată viaţa. A urmat
câteva clase primare, apoi şi-a ajutat părinţii la muncile agricole. Face patru
ani (1902-1906) armată la ţar – în primii doi a fost soldat, apoi – gornist pe
lângă cartierul general al diviziei. La izbucnirea Primului Război Mondial, în
anul 1914, a fost din nou înrolat în armata rusă. Un an mai târziu ajunge
prizonier la nemţi şi revine în Basarabia abia în 1919. Între aceste
evenimente, se căsătoreşte şi devine tată a doi copii: fiica Elena şi fiul
Ivan. Iacov Belousenco a aderat la Partidul Naţional Ţărănesc în 1922. În anul
1926 a fost ales preşedinte al unei cooperative agricole din localitate,
funcţie pe care o deţine până în 1930. La alegerile din 1922, pe listele
ţărăniştilor, a fost ales senator în Parlamentul României, mandat pe care-l
păstrează până în 1926. A mers de opt ori la Bucureşti la şedinţele parlamentului.
Belousenco a participat la votarea celor mai importante legi care au
consfinţit statutul unitar al Statului Naţional Român.
Între
şedinţele din parlament şi activitatea de partid, Belousenco îşi lucrează
pământul (avea şase desetine). Viaţa paşnică a agricultorului s-a schimbat
radical după 28 iunie 1940. Iacov Belousenco a fost arestat la mai puţin de o
lună de la anexarea Basarabiei – la 12 iulie 1940. Culmea a fost că
upolnomocenul (împuternicitul – trad. rusă) NKVD pentru judeţul Cahul,
Hondacev, cel care l-a arestat, a obligat-o pe soţia lui Iacov Belousenco să
fie martor la percheziţie. Belousenco a fost învinuit că „a fost membru al unui
partid burghez“, „a desfăşurat agitaţie antisovietică şi a exploatat
ţarănimea“.
Argumentele
aduse de Belousenco cum că „Partidul Ţărănesc avea drept misiune lupta pentru
drepturile ţăranilor“ i-a lăsat rece pe securişti. Nici martorii interogaţi nu
au vorbit de rău despre Belousenco (cu excepţia unuia care a calificat Partidul
Ţărănesc drept burghez). Cu toate acestea, maşinăria sovietică de exterminare
se declanşase. După două interogatorii, la 30 august, a fost anunţat că ancheta
preliminară a luat sfârşit, iar la 27 octombrie 1940 lui Iacov Belousenco i-a
fost prezentat rechizitoriul. Dosarul a fost trimis pentru examinare
Consfătuirii Speciale din cadrul NKVD a URSS.
„Instanţa de
judecată“ extrajudiciară a URSS, compusă din două persoane, în „şedinţa“ din 11
ianuarie 1941 (fără participarea învinuitului, a acuzatorului şi a apărării)
l-a condamnat pe Iacov Belousenco, în baza art. 54/13 – „Lupta activă împotriva
clasei muncitoare şi a mişcării revoluţionare“, Cod Penal al RSS Ucrainene, la
opt ani de privaţiune de libertate. „Sentinţa“ preciza că inculpatul Iacov
Belousenco, fiind inapt de muncă, trebuie expulzat în Asia Mijlocie, în RSS
Uzbecă pentru un termen de cinci ani. Soarta lui ulterioară nu este cunoscută.
Iacov Belousenco a fost reabilitat de Procuratura Generală a RSS Moldoveneşti la 20 aprilie 1989.
0 comments:
Trimiteți un comentariu