Interviu cu părintele Artemîi Şumbasov, coordonator social în eparhia Iskitimskaia din Mitropolia Novosibirsk, Rusia / Forumul Internaţional „Familii numeroase şi viitorul umanităţii”

luni, 22 septembrie 2014

| | |

Interviu realizat de  Ştefana Totorcea 

Părinte, care este motivaţia dumneavoastră personală, interioară, pentru activitatea pe care o depuneţi în cadrul Mitropoliei?

Istoria întoarcerii mele la Dumnezeu a fost foarte interesată. Odată, am zburat cu avionul din Moscova la Novosibirsk. Se întâmpla cu mult timp în urmă, când aveam 16 ani. Avionul a intrat într-o zonă cu turbulenţe mari, era furtună. Zborul era dificil şi am început să mă rog, să mă rog pentru prima dată. Să ştiţi că mă rugam din tot sufletul. Şi până atunci ştiusem că există „Cineva” în ceruri. Am simţit în această rugăciune însăşi prezenţa lui Dumnezeu, o entitate care vorbeşte cu mine. Când zbori cu avionul şi este întuneric, furtună, aripile avionului tremură, crezi că se vor rupe bucăţi, iar avionul se va prăbuşi. Iar când dimineaţa răsare soarele şi bat razele prin hublou, simţi o mare fericire că Dumnezeu te-a auzit. Hubloul a fost acoperit imediat, iar eu am întrebat de ce s-a făcut asta. Se pare că lumina incomoda pe cineva să doarmă.

Citeşte şi: Forumul Internaţional „Familia numeroasă şi viitorul umanităţii” s-a încheiat ieri la Moscova

După aceea, am început să citesc, să mă interesez de Noul Testament din Biblie. Când am început să citesc, a avut loc a doua mea întâlnire cu Dumnezeu. Am înţeles cine este Dumnezeu. Dumnezeu este Sfânta Treime, Dumnezeu care s-a pogorât din cer pe pământ, care a fost ucis pe nedrept. De ce L-au omorât? Această nedreptate a zguduit sufletul meu atât de tare, încât eu, un adolescent de 16 ani, am plâns mult timp şi m-am mirat.

După această întâmplare, am început să merg la biserică. Acolo a avut loc a treia mea întâlnire cu Dumnezeu. Dumnezeu te ridică la cer când fiinţa întreagă se concentrează în rugăciune, când nu-ţi simţi corpul, aşa cum descriu Sfinţii Părinţi. Aceste întâlniri mi-au schimbat complet viaţa.

După aceea, am tot mers la biserică, am început să fac cunoştinţă cu teologia – am urmat seminarul, l-am absolvit. Dumnezeu nu M-a făcut imediat preot. Şi acest lucru se întâmplă cu binecuvântare de Sus. Noi nu trebuie să-I cerem lui Dumnezeu o cruce pe care nu o putem duce.

Preoţia a venit într-un mod minunat, nu am venit eu singur să cer punerea mâinilor. Mitropolitul, trecând pe alături, a văzut o biserică, a intrat şi a întrebat: „Cine se ocupă de această biserică?” În acel moment, eram deja de opt ani paracliser şi a trebuit să răspund că eu sunt acela. El a spus: „Pregăteşte actele şi vino să te preoţim!” Trei săptămâni am fost diacon, după aceea am fost preoţit şi sunt preot până azi.

Episcopul din Iskitim (eu sunt părţile Istikimului) m-a numit coordonator al serviciului social din eparhia Iskitimskaia. Consider această misiune ca venind de la Dumnezeu şi, oricât de greu ne-ar fi să o ducem, trebuie să mergem mai departe, deoarece este de mare ajutor pentru cei suferinzi şi săraci, de care încercăm să avem grijă în eparhia noastră.

Care sunt gândurile cu care aţi venit la acest forum organizat în Rusia?

În Rusia, familiile cu mulţi copii reprezintă o categorie deosebită, de care trebuie să avem grijă, pentru că ele nu sunt ocrotite social. Biserica, împreună cu statul, încearcă să rezolve această problemă. Familiile care trăiesc la oraş găsesc modalităţi de a se susţine financiar, pot să se realizeze, deoarece există posibilităţi. În oraşe găseşti de lucru, sunt servicii sociale, dar în sate este foarte greu din acest punct de vedere.

De aceea, în principal, ne revine să lucrăm cu familiile numeroase din mediul rural. Ei muncesc din greu şi aşa supravieţuiesc în aceste timpuri tulburi. De aceea, aceste familii trebuie ajutate nu numai de stat, ci şi de biserică. Acest forum este legat în mod direct de aceste probleme. Vor avea loc mese rotunde organizate de biserică, organizate de conducerea Federaţiei Ruse, în cadrul cărora se va discuta exact despre modul de ajuta familiile cu mulţi copii: indiferent că este vorba despre ajutor religios, psihologic, financiar.

Întrucât serviciul nostru este dedicat unor astfel de acţiuni, prezenţa mea astăzi aici are ca scop instruirea proprie, ca ulterior să putem ajuta şi mai mult aceste familii.

Care este mesajul Sfinţiei voastre pentru familiile din România?

Aş vrea să le urez familiilor din România ca flagelul european să nu molipsească familiile, deoarece astăzi, în Europa, se transmite intens propaganda concubinajului, a homosexualităţii, a pornografiei, a contracepţiei. Este într-adevăr o mare problemă şi această problemă poate fi depăşită numai cu iubire. Această iubire trebuie să fie creştinească, nu egoistă.


Dacă iubirea va fi creştinească, o iubire jertfitoare, aşa cum vorbeşte Hristos şi cum a subliniat şi Patriarhul la acest forum, atunci prin iubire totul e posibil. Şi Apostolul Pavel spune că cea mai importantă este iubirea. Dintre cele trei: credinţa, nădejdea şi iubirea, mai presus de toate este iubirea. Cu iubire adevărată, poţi depăşi orice eşecuri, neînţelegeri, greutăţi – atât în familie, cât şi în societate. Aveţi mai multă răbdare unii cu alţii, iubiţi-vă, preţuiţi-vă unii pe alţii şi Domnul să vă binecuvinteze!

Preluare de pe Știri pentru viață